Îmbogățire prin dăruire.

În ultima parte a sec. 17, predicatorul german pietist August H. Francke a înfiinţat un orfelinat pentru copiii abandonaţi din Halle.Într-o zi, Franckle era în nevoie disperată de fonduri pentru continuarea lucrării sale, când, o văduvă creştină, săracă, a venit la uşa lui şi l-a rugat să o ajute cu un ducat (monedă de aur). Din cauza situaţiei financiare personale, Frankle a fost nevoit să îi spună, politicos şi cu părere de rău, că nu o poate ajuta.Prin sacrificiul făcut pentru a ajuta o văduvă nevoiaşă, Frankle s-a îmbogăţit, nicidecum nu a sărăcit.Descurajată, femeia a început să plângă. Mişcat de lacrimile ei, Franckle a rugat-o să aştepte acolo cât timp el se va ruga în camera alăturată. În timp ce Frankle cerea călăuzirea lui Dumnezeu, a simţit că Duhul Sfânt dorea să revină asupra refuzului de a ajuta femeia. Astfel, cu încredere că Dumnezeu va purta de grijă şi nevoilor lui, a dat văduvei banii ceruţi.Două dimineţi mai târziu, a primit o scrisoare de mulţumire de la văduvă care îi mărturisea că în urma generozităţii lui, s-a ruga Domnului să Îşi reverse binecuvântarea asupra orfelinatului. În aceeaşi zi, Frankle a primit 12 ducaţi de o doamnă bogată şi alţi doi, de la un prieten din Suedia. Deja considera că a fost prea răsplătit pentru gestul său, însă nu a trecut mult timp şi i s-a comunicat că orfelinatul urma să primească 500 de piese de aur din veniturile proprietăţii prinţului Lodewyk van Wurtenburg. La auzul acestei veşti, Frankle a plâns cu recunoştinţă.