marți, 6 august 2019

Îmbogățire prin dăruire.

În ultima parte a sec. 17, predicatorul german pietist August H. Francke a înfiinţat un orfelinat pentru copiii abandonaţi din Halle.Într-o zi, Franckle era în nevoie disperată de fonduri pentru continuarea lucrării sale, când, o văduvă creştină, săracă, a venit la uşa lui şi l-a rugat să o ajute cu un ducat (monedă de aur). Din cauza situaţiei financiare personale, Frankle a fost nevoit să îi spună, politicos şi cu părere de rău, că nu o poate ajuta.Prin sacrificiul făcut pentru a ajuta o văduvă nevoiaşă, Frankle s-a îmbogăţit, nicidecum nu a sărăcit.Descurajată, femeia a început să plângă. Mişcat de lacrimile ei, Franckle a rugat-o să aştepte acolo cât timp el se va ruga în camera alăturată. În timp ce Frankle cerea călăuzirea lui Dumnezeu, a simţit că Duhul Sfânt dorea să revină asupra refuzului de a ajuta femeia. Astfel, cu încredere că Dumnezeu va purta de grijă şi nevoilor lui, a dat văduvei banii ceruţi.Două dimineţi mai târziu, a primit o scrisoare de mulţumire de la văduvă care îi mărturisea că în urma generozităţii lui, s-a ruga Domnului să Îşi reverse binecuvântarea asupra orfelinatului. În aceeaşi zi, Frankle a primit 12 ducaţi de o doamnă bogată şi alţi doi, de la un prieten din Suedia. Deja considera că a fost prea răsplătit pentru gestul său, însă nu a trecut mult timp şi i s-a comunicat că orfelinatul urma să primească 500 de piese de aur din veniturile proprietăţii prinţului Lodewyk van Wurtenburg. La auzul acestei veşti, Frankle a plâns cu recunoştinţă.



duminică, 28 iulie 2019

Biserica un cimitir de suflete?

Biserica fără vise și planuri este o biserică fără viitor. 
Biserica unde banul și bunăstarea este temelia ei și nu Cristos, biserica aia se sfârșește în sărăcie și fără valoare. 
Biserica care se mulțumește cu un program de câteva ore, mulțumit de un scaun și o funcție, mulțumit că e membru într-un registru de cult, este o biserică care se minte singură și pică în cap. 

Ne lăudăm cu Duhul Sfânt și biserica se laudă, dar ne-am pus întrebarea dacă Duhul Sfânt se laudă cu noi?
Cineva spunea ca biserica nu e muzeu de sfinți, ci spital de bolnavi spirituali!
Biserica nu e clădirea cu bară de inox la balcon, un porumbel ciudat sculptat pe poarta de la intrare, biserica e locul unde Sfinții lui Dumnezeu se adună și ii aduc laudă și mulțumire, indiferent de modul de închinare, culoarea pielii sau religie!

Biserica are o singură menire, de a popula cerul, cheia e la noi, suntem proprietari ai cerului!
Biserica care stă nepăsătoare, văzând că oamenii din jurul ei mor nemântuiți, nu oferă o mână de ajutor, tace și nu caută modalități cum ar putea mărturisiri vestea bună mai eficienți, e biserica urât mirositoare, ce la capăt de drum e o prăpastie uriașă!




sâmbătă, 27 iulie 2019

O speranță pentru om!

Omul are nevoie de om. 
Suntem chemați să ne îndemnăm unii pe alții, să ne apreciem, să oferim o bătaie pe umăr sau un zâmbet, să oferim speranță...

Cristos le zice celor 12 ucenici la înmulțirea pâinilor “dați-le voi să mănânce”. 
Cel ce cară poverile fratelui său, acela seamănă cu Cristos.
Cel ce oferă o speranța unui om aflat la înălțimi cumplite gata să pice și să fie ucis, acela seamănă cu Cristos!

Speranță impusă nu există!
A oferi speranță unui om o poți face prin al motiva la un Cristos al miracolelor. 
În lumea unde totul e virtual, până și iubirea, noi toți, Biserica, trebuie să ofere speranță la o viață mai sfântă și liberă ce aduce consecință mântuitoare!
Din nefericire trăim zilele unde predicatorii și preoții nu oferă speranță și un “hai băi că se poate, mergi mai departe!”

Noi încercăm să ne luptăm și să evanghelizăm în afara graniței, pe când vecinii noștri mor in depresii și anxietăți!
Nu există bucurie mai mare decât atunci când întinzi o mâna, Dumnezeu să ți-o umple, când tu ești căzut la pământ să vină altcineva să facă la fel cum ai făcut tu.




© SAMI Muntean - Blog