vineri, 19 iulie 2019

Dumnezeu este peste tot, El nu vine și nu pleacă!

Dumnezeu este pretutindeni.
El nu vine și nu pleacă. 
El este marele EU SUNT! 
Isus a zis că închinarea pentru Dumnezeu nu trebuie limitată la un loc anume sau la un timp anume. 
Femeia din Samaria a vrut să știe care era locul potrivit pentru închinare – Ierusalimul sau un munte din apropiere. Această întrebare a fost subiectul unei controverse aspre din zilele acelea, iar femeia s-a gândit că aceasta este o oportunitate de aur pentru a obține răspunsul unui profet. 
Isus a răspuns întrebării ei într-un mod în care nu se aștepta.

El a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim... Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. ” (Ioan 4 : 21, 23). 

Cât de diferite ar fi viețile oamenilor dacă ar recunoaște faptul că o altă lume este cu ochii pe ei! Chiar să știe și că îngerii sunt aproape. (Psalmul 34 : 7) Mai mult decât prezența îngerilor este prezența lui Dumnezeu care vede totul, observă totul și înregistrează totul. Nu putem ascunde nimic de El. 

„Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11 : 6).

Secretul victoriei asupra ispitei!

Toți trebuie să ne confruntăm cu ispitele, așa cum a făcut și Hristos. 
Nu avem nimic de câștigat dacă singuri ne așezăm în fața ispitei. 
De aceea, Hristos ne-a învățat să ne rugăm: „și nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău”. 
Aici este anticiparea divină și eliberarea de cel rău înainte ca acesta să ajungă la noi.

O tânără mamă creștină a învățat secretul conducerii protective a lui Dumnezeu. Rugăciunea a devenit o parte foarte importantă din viața ei și a ajuns foarte sensibilă față de călăuzirea Duhului Sfânt. Trăirea zilnică în Duhul a rezultat în rugăciunea făcută la timp pentru a preveni tragedia din viața copilului ei. 
Aceasta este mărturia ei:

„Într-o zi de toamnă, chiar înainte de începerea anului școlar, o mare teamă a cuprins brusc inima mea. 
Ceva tragic urma să se întâmple. 
Știam că unul din copiii mei este în pericol. Aceasta a fost o experienţă nouă pentru mine, pentru că am avut parte doar de fericire de când am fost salvată. 
Am realizat că aceasta era o avertizare de la Dumnezeu așa că am început să mă rog. Alinarea a venit și o mare pace m-a cuprins. M-am ridicat și am mulțumit lui Dumnezeu.

Când mi-am văzut copiii alergând pe stradă, am ieșit la poartă ca să îi întâmpin. În timp ce veneau, una din fete a zis că micul copil al vecinilor noștri tocmai a fost lovit de o mașină.

Copilul meu mai mic, Johnny, a venit cu o expresie nedumerită la mine și mi-a zis: „Mamă, mașina aceea m-ar fi lovit și pe mine, pentru că am traversat strada împreună, dar mașina a mers atât de repede că vântul de la mașină m-a luat și m-a împins din stradă.” I-am zis că a fost mâna lui Dumnezeu care l-a mutat din calea pericolului.”


Diavolul și slujirea!

Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.” - Luca 10:19

Dacă mântuirea e prin Cristos dar în biserică, autoritatea o primim în biserică prin Cristos!
Diavolul ne ține la semafor roșu la două intersecții în viață: să amânăm ziua mântuirii și să stăm pasivi nefăcând nimic în biserici!
Slujind manifestăm autoritatea primită!

Diavolul ne ține tot mai  plafonați pt. că el știe ce noi am uitat, că în noi există sămânță de autoritate!
Cu cât slujim mai mult cu atât diavolul e mai înfrânt!

În Luca 10, când ucenicii s-au întors, nespus de bucuroși de experiențele lor victorioase; Isus a văzut în acele victorii înfrângerea diavolului. 





© SAMI Muntean - Blog
Maira Gall