Omul are nevoie de om.
Suntem chemați să ne îndemnăm unii pe alții, să ne apreciem, să oferim o bătaie pe umăr sau un zâmbet, să oferim speranță...
Cristos le zice celor 12 ucenici la înmulțirea pâinilor “dați-le voi să mănânce”.
Cel ce cară poverile fratelui său, acela seamănă cu Cristos.
Cel ce oferă o speranța unui om aflat la înălțimi cumplite gata să pice și să fie ucis, acela seamănă cu Cristos!
Speranță impusă nu există!
A oferi speranță unui om o poți face prin al motiva la un Cristos al miracolelor.
În lumea unde totul e virtual, până și iubirea, noi toți, Biserica, trebuie să ofere speranță la o viață mai sfântă și liberă ce aduce consecință mântuitoare!
Din nefericire trăim zilele unde predicatorii și preoții nu oferă speranță și un “hai băi că se poate, mergi mai departe!”
Noi încercăm să ne luptăm și să evanghelizăm în afara graniței, pe când vecinii noștri mor in depresii și anxietăți!
Nu există bucurie mai mare decât atunci când întinzi o mâna, Dumnezeu să ți-o umple, când tu ești căzut la pământ să vină altcineva să facă la fel cum ai făcut tu.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu